„ Spune-mi cine sunt”- Julia Navarro

Titlu: Spune-mi cine sunt 

Autor: Julia Navarro

Data apariției: 2015, Editura Rao

Număr pagini: 956

      Spune-mi cine sunt de Julia Navarro, este o carte „ cu greutate”, atât la propriu, datorită numărului mare de pagini cât și la figurat, prin prisma evenimentelor istorice relatate. 

      Scriitoarea Julia Navarro, jurnalistă de origine spaniolă, este autoarea mai multor romane istorice precum Biblia de lut, Sângele nevinovaților sau Confreria Sfântului Giulgiu.

      Romanul Spune-mi cine sunt, este inspirat din relatările mamei și bunicii autoarei, referitoare la ororile și repercursiunile Războiului Civil din Spania.

      Titlul romanului nu este ceea ce pare. Personal, când am auzit prima data de numele acestei cărți, am crezut că este o carte de dezvoltare personală, nicidecum nu m-am gândit că ar fi genul de roman istoric. Nu sunt fană al acestui gen literar, dar acest roman m-a surprins plăcut, deși, după ce am început să citesc primele capitole, am fost puțin sceptică din cauza numeroaselor fragmente referitoare la politică și istorie. 

      Romanul o are în prim-plan pe Amelia Garayoa, un personaj controversat, care devine obiectul investigației strănepotului său, Guillermo, un tânăr jurnalist spaniol.

      Pentru Guillermo, povestea străbunicii sale, s-a dovedit a fi însă tot mai dificilă, cu fiecare descoperire pe care o făcea, mai ales că nu știa mai nimic cu privire la viața acestei femei, misterioase din punctul lui de vedere.

      Amelia Garayoa, acea misterioasă strămoașă a mea, fusese o romantică temperamentală, o femeie dornică de experiențe, constrânsă de obligațiile sociale ale epocii sale; puțin cam imprudentă și, fără doar și poate, stăpânită de o tendință clară către adâncul prăpastiei.

      Așadar, pentru a reconstitui trecutul Ameliei, Guillermo a fost nevoit să facă numeroase călătorii, în diverse țări, pentru a sta de vorbă cu persoane influente, care au cunoscut-o pe străbunica sa, în diferite etape din viața ei.

      Din relatarea celor două bătrâne doamne, rude directe cu Amelia, Laura și Melita, tânărul jurnalist a aflat că străbunica sa nu și-a iertat niciodată faptul că și-a abandonat fiul, pe Javier.

      Nu te poți întoarce în trecut ca să-l îndrepți, dar ea a resimțit întotdeauna această datorie. Nu a putut să o plătească niciodată, nu a știut cum.

      Verișoara preferată și totodată cea mai bună prietenă a Ameliei, Laura, i-a povestit lui Guillermo faptul că Amelia s-a născut în anul 1917, în timpul domniei regelui Alfonso, trecând împreună prin momente dificile, marcate de evenimente importante precum victoria republicanilor din 1931 și greva revoluționară din 1934.

      Melita, i-a oferit jurnalele Ameliei, cu ajutorul cărora Guillermo a aflat detalii despre familia și adolescența străbunicii sale. 

      De la Edurne, bătrâna servitoare, cea care a fost alături de Amelia încă din copilărie, am descoperim cum și de ce s-a căsătorit frumoasa spanioloaică cu Santiago.

      Nu-i puteam vedea chipul, dar nu mi-a fost greu să-mi imaginez că în momentul acela Amelia tocmai lua o hotărâre- să fie ea cea care avea să învingă împotrivirea lui Santiago ca să-și salveze familia de la dificultățile economice cu care se confrunta. Amelia era mare amatoare de romane. Se vedea pe sine ca pe eroinele din cărțile pe care le citea, iar părinții ei, fără să știe, îi dădeau ocazia să o dovedească. 

      Tot de la Edurne, am aflat că Amelia a fost comunistă, împărtășind idealurile revoluționare:

      Îi străluceau ochii. Părea să fi căzut în extaz când îmi vorbea despre Stalin și despre revoluție, și am știut că era o chestiune de timp, de zile, de ore până când Amelia avea să plece, dar în același timp, încercam să mă conving că nu era cu putință, că nu va îndrăzni să-l lase pe Santiago și să-și abandoneze fiul.

       Din istorisirea Laurei, am dedus că Amelia i-a părăsit într-adevăr pe Santiago și pe Javier, plecând în Franța, împreună cu Pierre, agent al spionajului sovietic. Prin urmare, frumoasa spanioloaică a fost instruită să devină agentă INO ( sectie a NKVD- ului), fără să-și dea seama, întrucât avea potențial, era distinsă, educată și se putea infiltra cu ușurință în mediile selecte. 

      Astfel, viața Ameliei a fost schimbată pentru totdeauna, fiind presărată cu întâmplări halucinante și cu o mulțime de primejdii. Din momentul în care a devenit spioană, cartea mi s-a părut tot mai interesantă, stârnindu-mi interesul și curiozitatea, până la ultima pagină.

      Pe măsură ce descopeream alături de Guillermo,  mai multe despre Amelia, eram din ce în ce mai impresionantă de acest personaj remarcabil, de suferința pe care a îndurat-o și de încercările prin care a trecut dar și de curajul, generozitatea și de ambiția acesteia. 

      De-a lungul misiunilor sale, Amelia a fost  iubită și apreciată de mai mulți bărbați, dar pe care dintre ei l-a iubit cu adevărat, a fost o altă curiozitate pe care am avut-o. Faptul că s-a folosit de acei bărbați pentru a-și atinge scopurile și abandonarea propriului copil, o transformă într-un personaj negativ dar prin chinurile, suferințele pe care le-a îndurat și binele pe care l-a făcut multor oameni, reușește într-un fel să își spele din păcate, cu toate că ea însăși nu s-a putut niciodată ierta.

      Intrigă, spionaj, dragoste și trădare. O poveste care se întinde din Spania Republicană până la Căderea Zidului Berlinului!