" Sfârșitul șoaptelor"- Ruta Sepetys

 

Titlu: Sfârșitul șoaptelor

Autor: Ruta Sepetys

Număr pagini: 349

Editura: Epica

Rating Goodreads: 4,44 

      Am așteptat să citesc aceasta carte cu nerăbdare deoarece îmi doream să aflu mai multe informații despre evenimentele petrecute în tara noastră în decembrie 1989, atunci când eu aveam doar 3 ani iar tot ce știam despre regimul comunist și dictatura lui Ceaușescu era ce imi povestisera bunicii, cum ar fi: faptul că stăteau la coada ore în sir pentru a-și primi ratia, programul la televizor se rezuma la doua ore pe zi și cum oamenii au ieșit în stradă la Revoluție să lupte împotriva regimului și să-l dea jos pe Ceaușescu.

      Deși cartea Rutey Sepetys este ușor de citit, conținând mult dialog, am avut tot timpul senzația unei atmosferei apăsătoare pe parcursul ei din pricina evenimentelor relatate de autoare  prin ochii unui adolescent bucureștean a cărui familie a suferit enorm din cauza Securității și a comunismului. Chiar dacă această carte este o ficțiune istorică, suferința și traiul chinuit al romanilor au fost cât se poate de reale, în timp ce soții Ceaușescu si familia lor dețineau o avere impresionantă, numeroase proprietăți, bijuterii, haine de blană, sume de bani ascunse în conturi bancare din străinătate. Se zvonea că lăcomia lor era atât de mare încât, Ceaușeștii ar fi furat din apartamentul diplomatic, unde au stat în timpul vizitei lor în Franța, lămpi, opere de artă până și robinetele de la baie. Dar desigur toate astea nu puteau fi spuse cu voce tare, fiindcă pereții aveau urechi și nu puteai avea încredere în nimeni. Timp de 24 de ani, românii au fost captivi într-un regim al terorii. Nu e de mirare că străinii nu cunosc mare lucru despre țara noastră având în vedere că a fost interzis contactul cu străinătatea în timpul regimului.

      Spre deosebire de bunicii și părinții noștri, noi,  cei ce am copilarit după Revoluție, ne  putem considera norocoși că trăim astăzi  într-o perioadă liniștită, nu știm cum e să trăiești fără curent, fără hrană, fără libertatea de exprimare. Dar, asa cum spunea autoarea, citind astfel de cărti, putem împărtăși cu alții povestea poporului român,  "Împreună, putem da voce istoriei".

"      Să locuiesti în București era ca și cum ai fi trăit intr-o fotografie alb-negru. Viața într-o rece monocromie. Știai că existau culori undeva dincolo de nuanțele cenușii de beton și de gri închis ale orașului, dar n-aveai cum să ajungi acolo, nu puteai trece de granița asta fumurie."

"       Securitatea era folosita drept instrument de represiune...Pe lângă arestări, tortură, ucideri, Securitatea racola, intimida și controla o rețea enormă alcătuită din informatori civili. Pe unele persoane recrutate se opunea presiune. Li se spunea ca a fi informator este o datorie patriotică. Altora li se promitea ca vor primi favoruri sau mâncare pentru familiile lor..." ( Nota autoarei)

      " Studenții din București, din Timișoara și din numeroase alte orașe, au ieșit în stradă înarmați doar cu propriul curaj...Curajul de care au dat dovada fost uluitor. Și-au dat viață pentru libertate și vor rămâne pentru totdeauna eroi-martiri ai Revoluției. " ( Nota autoarei)