"Ultima geană de lumină" - Kristin Harmel

Titlu: Ultima geană de lumină

Autor: Kristin Harmel

Editura: Litera

Anul apariției: 2021

Colecția: Blue Moon

Număr pagini: 368

Rating Goodreads: 4,16

      Ultima geană de lumină sau "Ultima lacrimă pe care am vărsat-o"😥, m-a emoționat foarte tare atât prin povestea pe care autoarea ne-o relatează cât și prin prisma personajelor. 

     

     Cartea este alcătuită din două planuri narative: prezent și trecut, care alternează într-un mod armonios și ne oferă ingredientele potrivite pentru un roman de succes.

      O călătorie transatlantică ✈

      În prezent o avem pe Olivia, din New York, o femeie în vârstă de patruzeci de ani care încearcă să își revină după un divorț. La îndemnul bunicii sale nonogenare, Edith, cele două pleacă într-o călătorie pe meleagurile Franței. Care este motivul pentru care Edith își duce nepoata atât de departe? 

     O casă viticolă renumită 🍾

     În trecut, cartea ne poartă într-o regiune viticolă din nord-estul Franței, Champagne, în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, mai exact la Maison Chaveau, una dintre cele mai bune case producătoare de șampanie din regiune, deținute de Michel Chaveau și soția acestuia, Inès. 

      Aventuri sentimentale periculoase 💘

      Totul se complică când Michel se alătură mișcării de rezistență, fapt care îl îndepărtează pe zi ce trece de soția sa, aceasta nemairecunoscând în el omul de care s-a îndrăgostit. La rândul lui, Michel devine tot mai atras de soția șefului său de cramă, Céline, o evreică pe jumătate, dorindu-și să o apere, cu orice preț, de naziști. Dar care este prețul pe care îl plătesc cei doi îndrăgostiți pentru că și-au urmat imboldul inimii?

 

      Trădare și secrete 💔💌

      Cum se vor împleti trecutul cu prezentul în această poveste misterioasă și care va fi soarta personajelor veți fi foarte curioși să aflați dacă veți dori să citiți acest roman al lui Harmel. Este genul acela de carte care te face să judeci personajele sau pe autoare, de ce a procedat într-un fel sau altul, pentru ca, la final, să te izbească o răsturnare de situație, la care nu te-ai fi gândit.

      Personajul meu preferat a fost Inès, am suferit alături de ea și mi-a părut rău că s-a judecat prea aspru, la urma urmei nu a greșit mai mult decât au greșit ceilalți. Ea a crezut că, alăturându-se Rezistenței își va spăla păcatele prin solidaritatea ei, însă, a trăit toată viața cu sentimentul vinovăției, pentru că nu s-a iertat niciodată pentru ceea ce a făcut. 

       Nota mea pe Goodreads: 5⭐⭐⭐⭐⭐

Citate: 

      Dar poate suntem cu toții blestemați să repetăm greșelile celor de dinaintea noastră, chiar dacă suntem conștienți de ele. 

      Războiul are un mod aparte de a ne arăta cine suntem cu adevărat.

      Atunci când ești tânăr nu vezi decât viitorul. Când îmbătrânești, vezi doar trecutul.  

" Ceea ce nu poate fi ascuns"- Agnes Martin-Lugand

Titlu: Ceea ce nu poate fi ascuns 

Autor: Agnes Martin-Lugand

Editura: Trei

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 367

Rating Goodreads: 4, 21

      De la autoarea fenomenului internațional Oamenii fericiți și beau cafea, am citit mai multe romane dar niciunul nu m-a făcut să mă cufund atât de plăcut în paginile lui așa cum s-a întâmplat cu romanul Ceea ce nu poate fi ascuns.

      După cum sugerează și titlul cărții, autoarea ne înfățișează o poveste învăluită într-o pânză misterioasă. Povestea o are ca protagonistă pe Reine, o femeie în jur de patruzeci de ani care deține o agenție de comunicare împreună cu asociatul și bunul ei amic, Paul. Nimic surprinzător până aici. Dar, când în peisaj apare Nicolas, prima iubire a vieții sale, absolut totul se complică și viața îi este dată peste cap.

      Există momente când totul încremenește, când îți vezi viața trecându-ți pe dinaintea ochilor într-o fracțiune de secundă. E un lucru înfricișător, te destabilizează, mai ales că nu poți lupta împotriva lui. Există un înainte și un după...Anumite lucruri, anumite persoane, lasă urme de neșters, pe care totuși le credem ascunse undeva foarte adânc în noi. Mă luptasem cu încrâncenare să elimin rănile provocate de astfel de amintiri, dar înțelegeam că, orice-aș face, ele rămâneau în mine, eram marcată cu fierul roșu. Tatuată până în cele mai profunde straturi ale pielii.

       Secretul pe care l-a ținut ascuns foarte mult timp , este pe cale să iasă la iveală, fapt ce va afecta oamenii la care ține cel mai mult: fiul ei, Noe, în vârstă de șaptesprezece ani, prietenul său cel mai bun- Paul și omul de care se îndrăgostise recent- Pacôme.

      Fiind convinsă că revederea cu fostul ei iubit ține de hazard, Reine trebuie să-și înfrunte cea mai cumplită teamă. Povara secretului său o apasă din ce în ce mai mult. Dar adevărul devine și mai dificil de comunicat, când află că bărbatul de care se îndrăgostise nebunește este cel mai bun prieten al fostului său iubit. 

      Captivă între dragostea pentru fiul ei și iubirea pasională pe care o simte pentru Pacôme, Reine trebuie să facă niște alegeri dificile care îi vor pune în pericol atât relația familială cât și pe cea sentimentală.

      

     Ce rol va juca iubirea în această poveste complicată de secrete și minciuni? Mai există oare vreo speranță pentru această femeie să-și găsească fericirea? 

      

      Ceea ce nu poate fi ascuns este o poveste emoționantă despre diferitele ipostaze ale iubirii: despre prima iubire și  consecințele ei, despre sacrificiu făcut în numele iubirii sau despre iubirea imposibilă dintre personalități opuse. Agnes Martin a scris atât de frumos această carte încât am fost absorbită total de personajul lui Reine dar și de Paul, Noe sau Pacôme. 

      Ce-i drept, la un moment dat,  am simțit că s-a lungit puțin cu unele fragmente căci parcă nu mai aveam răbdare până la sfârșit și recunosc că am aruncat un ochi la final, ceea ce nu mi s-a întâmplat cu multe cărți. Dar acest lucru nu m-a determinat nicidecum să abandonez cartea ci dimpotrivă am fost impulsionată să citesc mai departe și să aflu cum s-a ajuns la acel deznodământ.

      Surpriza cărții a fost playlist-ul pe care autoarea l-a împărtășit cu noi la finalul cărții,  menționând că muzica i-a fost indispensabilă în scrierea acestui roman. Unele piese chiar se potrivesc foarte bine cu anumite scene din carte. Piesele care mi-au rămas în minte sunt: You're Somebody Else de la Flora Cash, 

This is How I Let You Down- The Franklin Electric și melodiile de la Kings of Leon: Use Somebody, Closer și Cold desert. 

     Nota mea pe Goodreads: 4/5 steluțe.