 |
Autor: Kristin Harmel
Editura: Litera
Anul apariției: 2021
Colecția: Blue Moon
Număr pagini: 368
Rating Goodreads: 4,16
Ultima geană de lumină sau "Ultima lacrimă pe care am vărsat-o"😥, m-a emoționat foarte tare atât prin povestea pe care autoarea ne-o relatează cât și prin prisma personajelor.
Cartea este alcătuită din două planuri narative: prezent și trecut, care alternează într-un mod armonios și ne oferă ingredientele potrivite pentru un roman de succes.
O călătorie transatlantică ✈
În prezent o avem pe Olivia, din New York, o femeie în vârstă de patruzeci de ani care încearcă să își revină după un divorț. La îndemnul bunicii sale nonogenare, Edith, cele două pleacă într-o călătorie pe meleagurile Franței. Care este motivul pentru care Edith își duce nepoata atât de departe?
O casă viticolă renumită 🍾
În trecut, cartea ne poartă într-o regiune viticolă din nord-estul Franței, Champagne, în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, mai exact la Maison Chaveau, una dintre cele mai bune case producătoare de șampanie din regiune, deținute de Michel Chaveau și soția acestuia, Inès.
Aventuri sentimentale periculoase 💘
Totul se complică când Michel se alătură mișcării de rezistență, fapt care îl îndepărtează pe zi ce trece de soția sa, aceasta nemairecunoscând în el omul de care s-a îndrăgostit. La rândul lui, Michel devine tot mai atras de soția șefului său de cramă, Céline, o evreică pe jumătate, dorindu-și să o apere, cu orice preț, de naziști. Dar care este prețul pe care îl plătesc cei doi îndrăgostiți pentru că și-au urmat imboldul inimii?
Trădare și secrete 💔💌
Cum se vor împleti trecutul cu prezentul în această poveste misterioasă și care va fi soarta personajelor veți fi foarte curioși să aflați dacă veți dori să citiți acest roman al lui Harmel. Este genul acela de carte care te face să judeci personajele sau pe autoare, de ce a procedat într-un fel sau altul, pentru ca, la final, să te izbească o răsturnare de situație, la care nu te-ai fi gândit.
Personajul meu preferat a fost Inès, am suferit alături de ea și mi-a părut rău că s-a judecat prea aspru, la urma urmei nu a greșit mai mult decât au greșit ceilalți. Ea a crezut că, alăturându-se Rezistenței își va spăla păcatele prin solidaritatea ei, însă, a trăit toată viața cu sentimentul vinovăției, pentru că nu s-a iertat niciodată pentru ceea ce a făcut.
Nota mea pe Goodreads: 5⭐⭐⭐⭐⭐
Citate:
Dar poate suntem cu toții blestemați să repetăm greșelile celor de dinaintea noastră, chiar dacă suntem conștienți de ele.
Războiul are un mod aparte de a ne arăta cine suntem cu adevărat.
Atunci când ești tânăr nu vezi decât viitorul. Când îmbătrânești, vezi doar trecutul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu