 |
„Copilul din Toscana” este o poveste înduioșătoare de dragoste în vreme de război (...), care m-a pus în încurcătură: pe de o parte nu voiam să se termine, pe de alta n-am putut să o las din mână. Se potrivește perfect cu un pahar de Chianti, la gura sobei. Bravo, Rhys Bowen!- Jacqueline Winspear
Anul acesta am citit mai multe cărți cu acțiunea petrecută în Toscana și absolut toate mi-au plăcut, fiind fascinată de acest ținut sălbatic și însorit din centrul Italiei. Bineînțeles că nici Copilul din Toscana nu a făcut excepție, cartea fermecându-mă, pe lângă măiestria locurilor descrise, prin modul în care m-am simțit citind această carte, trăind parcă alături de personaje bucuria de a gusta din preparatele toscane delicioase sau de a mă afla printre localnicii veseli și gălăgioși.
Autoarea britanică, Rhys Bowen construiește acest roman, alternând trecutul cu prezentul, ceea ce conferă narațiunii un plus de suspans și de mister.
Acțiunea cărții începe într-o noapte friguroasă din decembrie 1944, când aviatorul britanic, Hugo Langley, se lansează cu parașuta din avionul lovit de nemți, printre dealurile sălbatice ale Toscanei. Aici, el este găsit de tânăra Sofia Bartoli, care îl ajută să se ascundă într-o mănăstire părăsită din apropiere și se oferă să-i îngrijească piciorul rănit.
În aprilie 1973, o avem pe Joanna Langley, care, după moartea tatălui său, se întoarce la domeniul Langley Hall, locul unde a copilărit. Printre lucrurile tatălui ei, Joanna găsește o scrisoare scrisă în limba italiană, pe care citind-o, află că tatăl ei a avut un copil cu o italiancă pe nume Sofia.
Contrariată de faptul că tatăl ei, cel care provenea dintr-o familie cu titlu nobiliar și care nu-și arăta niciodată sentimentele, a avut un copil cu o altă femeie, Joanna decide să plece în Italia, pentru a afla ce s-a întâmplat cu acesta în timpul războiului.
Descoperindu-i trecutul, ea speră totodată să înțeleagă de ce un pictor strălucit cum a fost tatăl ei, a renunțat să mai picteze și de ce în timpul vieții sale a fost un bărbat ursuz, distant și deprimat.
După ce ajunge în sătucul din San Salvatore și se cazează la pensiunea Paolei, Joanna se atașează foarte mult de bătrâna italiancă și de familia acesteia, simțindu-se ca într-un loc în care ar putea începe să se vindece. Dar venirea ei nu este văzută cu ochi buni de către toți localnicii. Când un bărbat este ucis, tânăra englezoaică crede că acest lucru s-a întâmplat din cauza ei.
Cine este răspunzător pentru crima din Toscana și cine este frumosul copil toscan nu vom afla decât abia la finalul cărții. Mi-a plăcut destul de mult acest roman însă nu l-am văzut ca pe un roman istoric ci mai degrabă ca pe un roman de atmosferă și de dragoste. Mă așteptam ca povestea din trecut să fie mai elaborată din punct de vedere istoric în schimb autoarea s-a concentrat mai mult pe partea romantică dintre cele două personaje. Iar povestea de dragoste din prezent nu prea m-a convins. Într-adevăr a existat atracție între cei doi, dar mai mult din partea Joannei , personajul masculin mi s-a părut cam absent și lipsit de credibilitate. În concluzie, mi-a plăcut mai mult povestea de dragoste din trecut decât cea din prezent.
Nota mea pe Goodreads pentru această carte este: 4 steluțe din 5.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu