„ Nu sunt eu”- Maia Morgenstern

     

Titlu: Nu sunt eu

Autor: Maia Morgenstern 

Data apariției: 2020, Editura Litera

Număr pagini: 208

      - Morrrrgănștern??? Tu ești ovreică?...

Profesoara a râs. Rânjetul, cu toți dinții aceia gălbejiți, mă speria! Ba nu! Mă fascina! Nu puteam să-mi iau ochii de la dinții aceia falși, mânjiți cu ruj.

      - Ești ovreică, Morrrrgănștern??

      - Eu? Nu, nu sunt eu! am răspuns fără să înțeleg prea bine ce.

      - Nu? Nu ești ovreică? Atunci poate ești jidancă...

       Nu știam ce să răspund. Nu cunoșteam cuvântul. Tăceam.

      - Morrrrgănștern?! Morrrrgănștern?!

      - Nu! Nu sunt eu! am răspuns înspăimantată. Nu sunt eu!

      - Ce nu ești tu? Nu ești Morgenstern?

      Fragmentul de mai sus, face parte din cartea intitulată Nu sunt eu, scrisă de marea noastră actriță, Maia Morgenstern. 

      Născută în zodia Taurului, pe 1 mai 1962, Maia provine dintr-o familie intelectuală de evrei, Usher Dusea și Sara Morgenstern. 

      Încă de mică, Maia a fost fascinată de lumea teatrului, preferând să meargă la spectacole în locul oricărei activități. Căutând pe Wikipedia, mi s-a părut interesant, faptul că numele său de familie, Morgenstern, ( care, în germană, înseamnă Luceafărul de dimineață) a fost un detaliu semnificativ pe care regizorul Mel Gibson l-a luat în considerare atunci când i-a atribuit rolul Fecioarei Maria, în filmul Patimile lui Hristos. 

      După ce am vizionat piesa de teatru cu același nume, Nu sunt eu, difuzată pe site-ul Editurii Litera, de Ziua Internațională a Cărții, am rămas profund impresionată de interpretarea Maiei, o actriță remarcabilă, care transmite foarte multe emoții. Cu naturalețea, dezinvoltura și vocea sa inconfundabilă, efectiv m-a fermecat și, la final, mi-am dorit să-i cumpăr și cartea, pentru descoperi mai multe aspecte despre viața talentatei actrițe. 

      Bineînțeles că nici cartea nu m-a dezamăgit, am citit cu mare drag și admirație, cele mai profunde gânduri, cele mai frumoase amintiri din copilăria, adolescența sau cariera dumneaei. Uneori chiar m-am regăsit în fetița „ slăbuță și miorlăită”, care a fost Maia în copilărie. 

      Deși Maia Morgenstern este una dintre actrițele mele preferate, nu am știut mare lucru despre viața ei personală, despre faptul că a fost căsătorită de două ori sau că este mamă a trei copii, despre care vorbește cu multă dragoste.

      Totodată, Maia evocă cu multă nostalgie, amintirea tatălui său, dezvăluindu-ne faptul că acesta a fost ateu și că l-a iubit foarte mult, având o relație foarte apropiată cu el.

      Despre mama ei, ne precizează că a fost matematician- informatician și ne vorbește cu multă duioșie, după cum reiese și din citatele de mai jos: 

      Avea mâinile foarte frumoase. În special unghiile. Nu era neapărat ceea ce se numește o femeie cochetă. Nu se farda, nu-și vopsea părul, nu fuma, nu pierdea vremea la cafele [...] Mâinile ei erau, pe rând, jucăriile mele. Sau învatatoarele mele. Sau cuibul meu.

      Mama. Semăn cu mama. Mă ceartă unii că nu-mi mai vopsesc părul.  

      - De ce te lași așa? Caruntă? Te îmbătrânește!

      - Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă.

      Amintiri cu mătușa sa, Itta, sora mamei sale, medic primar pediatru și cu Clăruța, verișoara și buna ei prietenă, de la Botoșani sunt ilustrate, de asemenea, cu multă bucurie.  

      Maia ne povestește, cu mult drag, despre tradițiile și sărbătorile evreiești, pe care le respecta cu sfințenie. 

      Gânduri intime, cu mari încărcături emoționale, secrete din spatele cortinei și cele mai grozave întâmplări din viața artistei, veți găsi împărtășite în cele 200 de pagini ale cărții, pagini pe care le recomand, cu căldura, tuturor celor care o îndrăgesc pe minunata doamnă a teatrului românesc.