" Sfârșitul șoaptelor"- Ruta Sepetys

 

Titlu: Sfârșitul șoaptelor

Autor: Ruta Sepetys

Număr pagini: 349

Editura: Epica

Rating Goodreads: 4,44 

      Am așteptat să citesc aceasta carte cu nerăbdare deoarece îmi doream să aflu mai multe informații despre evenimentele petrecute în tara noastră în decembrie 1989, atunci când eu aveam doar 3 ani iar tot ce știam despre regimul comunist și dictatura lui Ceaușescu era ce imi povestisera bunicii, cum ar fi: faptul că stăteau la coada ore în sir pentru a-și primi ratia, programul la televizor se rezuma la doua ore pe zi și cum oamenii au ieșit în stradă la Revoluție să lupte împotriva regimului și să-l dea jos pe Ceaușescu.

      Deși cartea Rutey Sepetys este ușor de citit, conținând mult dialog, am avut tot timpul senzația unei atmosferei apăsătoare pe parcursul ei din pricina evenimentelor relatate de autoare  prin ochii unui adolescent bucureștean a cărui familie a suferit enorm din cauza Securității și a comunismului. Chiar dacă această carte este o ficțiune istorică, suferința și traiul chinuit al romanilor au fost cât se poate de reale, în timp ce soții Ceaușescu si familia lor dețineau o avere impresionantă, numeroase proprietăți, bijuterii, haine de blană, sume de bani ascunse în conturi bancare din străinătate. Se zvonea că lăcomia lor era atât de mare încât, Ceaușeștii ar fi furat din apartamentul diplomatic, unde au stat în timpul vizitei lor în Franța, lămpi, opere de artă până și robinetele de la baie. Dar desigur toate astea nu puteau fi spuse cu voce tare, fiindcă pereții aveau urechi și nu puteai avea încredere în nimeni. Timp de 24 de ani, românii au fost captivi într-un regim al terorii. Nu e de mirare că străinii nu cunosc mare lucru despre țara noastră având în vedere că a fost interzis contactul cu străinătatea în timpul regimului.

      Spre deosebire de bunicii și părinții noștri, noi,  cei ce am copilarit după Revoluție, ne  putem considera norocoși că trăim astăzi  într-o perioadă liniștită, nu știm cum e să trăiești fără curent, fără hrană, fără libertatea de exprimare. Dar, asa cum spunea autoarea, citind astfel de cărti, putem împărtăși cu alții povestea poporului român,  "Împreună, putem da voce istoriei".

"      Să locuiesti în București era ca și cum ai fi trăit intr-o fotografie alb-negru. Viața într-o rece monocromie. Știai că existau culori undeva dincolo de nuanțele cenușii de beton și de gri închis ale orașului, dar n-aveai cum să ajungi acolo, nu puteai trece de granița asta fumurie."

"       Securitatea era folosita drept instrument de represiune...Pe lângă arestări, tortură, ucideri, Securitatea racola, intimida și controla o rețea enormă alcătuită din informatori civili. Pe unele persoane recrutate se opunea presiune. Li se spunea ca a fi informator este o datorie patriotică. Altora li se promitea ca vor primi favoruri sau mâncare pentru familiile lor..." ( Nota autoarei)

      " Studenții din București, din Timișoara și din numeroase alte orașe, au ieșit în stradă înarmați doar cu propriul curaj...Curajul de care au dat dovada fost uluitor. Și-au dat viață pentru libertate și vor rămâne pentru totdeauna eroi-martiri ai Revoluției. " ( Nota autoarei)

" Două cărți și o vacantă"- Emily Henry

Titlu: Două cărți și o vacantă

Autor: Emily Henry 

Anul apariției: 2021

Editura: Litera

Număr pagini: 335

Rating Goodreads: 4,05

      

      Două cărți și o vacanță, pare a fi cartea perfectă de luat în vacanță, coperta purtându-te cu gândul la soare și la vară. Însă, contrar așteptărilor, s-a dovedit a fi mai mult o carte de citit iarna, într-un week-end friguros, așa cum am facut eu, pentru că, dincolo de coperta frumos colorată, cartea pune accent pe latura întunecată și imprevizibilă a vieții.

        O familie "perfectă"

       Când January Andrews află la vârsta de doisprezece ani că mama ei este suspectă de cancer, începe să își canalizeze viața spre aspectele ei pozitive, punând iubirea, râsul și frumusețea pe primul loc, convinsă fiind că,  astfel, oricâte necazuri ar avea în viață, toate pot avea un final fericit, ca în cazul familiei sale, mama ei învingând cancerul de două ori

      Astfel, la vârsta de douăzeci și opt de ani, January are parte de job- ul visat devenind scriitoare de romane de dragoste cu happy-end având ca sursă de inspirație părinții minunați și iubitul perfect.

      Moartea tatălui său însă, îi dă peste cap toată viziunea asupra vieții, atunci când, la înmormântare, află despre aventura acestuia cu o altă femeie. Totul în jurul ei se prăbușește, mama sa nu îi mai vorbește, nu mai poate sa scrie și în cele  din urmă iubitul o părăsește... 

      Rămasă fără bani și cu inima frântă, January se vede nevoită să locuiască în  casa de pe malul lacului Michigan, primită moștenire de la tatăl său. Acolo, îl întâlnește pe Gus, rivalul său din facultate, renumit scriitor de ficțiune, de care se simțise întotdeauna atrasă.

      Pactul

      Cei doi scriitori sunt total opuși în ceea ce privește stilul de scriere, băiatul nu crede în finalurile fericite având o experiență de viață  tristă. Între ei, se infiripă o prietenie și se  provoacă reciproc  să scrie următoarea lor carte, fiecare  în genul de scriere al celuilalt. 

Cine își vinde primul cartea, câștigă.

      Deși se simte tot mai atrasă de Gus, lui January îi este teamă să spere la mai mult din cauza reticenței acestuia în ceea ce privește relatiile și deoarece nu își dorește să îl pună pe fugă, decide să nu facă nimic în acestă privință.

      Tipii ca Gus nu acţionau niciodată frâna

atunci când trenul încărcăturilor emoţionale începea să se pună în mişcare, însă erau mereu cei care săreau din tren şi se rostogoleau

departe de şine atunci când îşi dădeau seama că atinseseră viteza maximă.

 

      Lucrurile se complică atunci când January află ceva despre  vecinul ei, ceea ce o bagă și mai mult în ceață. Va putea oare să își reprime sentimentele în ceea ce îl privește pe Gus Everett ? Va reuși să scrie un alt gen literar pe fondul stării sale de spirit și dacă răspunsul este da, ce final va alege? Va reuși să îl înțeleagă pe tatăl său în cele din urmă?

Vă las pe voi să descoperiți. Mie mi-a plăcut foarte mult cartea, am citit-o pe nerăsuflate, motiv pentru care i-am oferit 5/5 steluțe pe Goodreads. 

      Citate preferate: 

      Când lumea din jur îți pare întunecată şi înfricoşătoare, iubirea te poate lua pe sus ca să te ducă la dans; râsul poate să mai aline durerea; frumuseţea să mai spargă din teamă

      

(...) uneori viaţa este foarte grea. Uneori cere atât de multe de la tine, încât începi să pierzi bucăţi din tine pe măsură ce te tot întinzi ca să dai ceea ce cere lumea de la tine.