„ Primăvară în Toscana”- Santa Montefiore

Titlul: Primăvară în Toscana 

Autor: Santa Montefiore 

Editura: Litera 

Data apariției: Ianuarie, 2020

Număr pagini: 384.

      Cartea Santei Montefiore am achiziționat-o în primăvara anului trecut și de atunci am tot amânat să o citesc până la sfârșitul lunii trecute, când i-a venit, în sfârșit, rândul la citit. 

      

      Scriitoarea a reușit să mă transpună în atmosfera plină de farmec a acestui anotimp înverzit, prin descrierea minuțioasă a peisajului toscan, simțind aievea parcă parfumul de levănțică sau de iasomie, auzind ciripitul păsărelelor sau gândindu-mă cu poftă la mâncărurile italienești pregătite de Mamma Bernadetta. 

      Santa Montefiore, scriitoare britanică contemporană, locuiește la Londra împreună cu soțul ei, tot scriitor, Simon Sebag Montefiore și cei doi copii, Lily și Sasha. Deoarece mi-a plăcut foarte mult cartea lui Simon, Într-o noapte de iarnă, am fost curioasă și în privința stilului de scriere al soției sale. La fel ca și soțul ei, Santa știe cum să emoționeze cititorul, relatându-ne o poveste de dragoste profundă și plină de mister. 

      După cum reiese și din titlul cărții, Primăvară în Toscana, acțiunea se petrece pe meleagurile Toscanei, în Italia, mai exact la Castelul Montefosco din Colladoro. 

      

      Eroina, Gracie Burton, se înscrie la un curs italian, care se organizează exact acolo unde, în urmă cu 41 de ani, a locuit împreună cu unchiul ei Hans, un renumit restaurator și colecționar de tablouri.  Astfel, însoțită de fiica ei Carina și nepoata Anastasia, Gracie ajunge din nou la Castello Montefosco, loc ce îi răscolește o mulțime de amintiri și îi provoacă nostalgie: 

      O năpădi un dor, un dor cum nu mai simțise de ani întregi, un dor profund. Senzația o speria fiindcă uitase ce rost avea să simtă astfel. Uitase ce însemna să fie tânără, să fie îndrăgostită, să fie nechibzuită, netemătoare și îndrăzneață. Uitase cum să trăiască. Se ghemuise într-o cochilie și rămăsese ascunsă acolo, la adăpost vreme de zeci de ani. 

      Așadar, cartea este scrisă pe două planuri temporale, ambele având-o în centru pe Gracie, în trecut- tânăra pictoriță îndrăgostită de contele Tangredi Bassanelli și în prezent- văduva Gracie, în vârstă de șaizeci și opt de ani, care revine în Colladoro pentru a se împăca cu fantomele trecutului său și în speranța de a-și reîntâlni marea iubire.

      Se simțea norocoasă ca iubise și că trăise. Indiferent de felul în care se sfârsise acea iubire, era fericită că avea ocazia să revadă castelul și să retrăiască momente din tinerețea ei.Ca și cum ar fi deschis din nou o carte aproape terminată și ar fi recitit cele mai frumoase pasaje.

       Ajunsă în Italia, Gracie i se confesează nepoatei sale, Anastasia, povestindu-i o parte din trecutul său uimitor, dar fără să-i dezvăluie adevăratul nume al bărbatului pe care l-a iubit. La rândul ei, Anastasia ii destăinuie bunicii sale idila pe care o începuse cu un chipeș italian de la castel, iar cele doua descoperă că se asemănau mai mult decât credeau până atunci. 

      Când adolescenta află finalul poveștii din trecutul bunicii sale, decide să facă tot ce îi stă în putință pentru a descoperi motivul care stă în spatele nefericirii lui Gracie. 

      Recomand cu drag această carte relaxantă și emoționantă, finalul mi-a smuls câteva lacrimi, iar, ca încheiere, am scris câteva citate care m-au impresionat:

      Suferința e ceva cu care trebuie să te obișnuiești, nu ceva prin care treci și apoi ieși la liman. Nu ajungi niciodată la liman. Pur și simplu continui să trăiești ducându-ți durerea în sufet ca pe un bolovan.

      O inimă rănită te învață ce înseamnă înțelepciunea, compasiunea și înțelegerea față de ceilalți. Suferința din dragoste sapă adânc în ființa ta, făcându-te mai deschis către lume și mai conștient. E parte din marea experiență a vieții. 

       Frumusețea e mereu la îndemâna noastră, zise, cu înțelepciune, Mamma Bernadetta. Gata în orice moment să trezească sufletul, așteptând să fie observată și lăsată să-și facă treaba.

 

 

„ Nu sunt eu”- Maia Morgenstern

     

Titlu: Nu sunt eu

Autor: Maia Morgenstern 

Data apariției: 2020, Editura Litera

Număr pagini: 208

      - Morrrrgănștern??? Tu ești ovreică?...

Profesoara a râs. Rânjetul, cu toți dinții aceia gălbejiți, mă speria! Ba nu! Mă fascina! Nu puteam să-mi iau ochii de la dinții aceia falși, mânjiți cu ruj.

      - Ești ovreică, Morrrrgănștern??

      - Eu? Nu, nu sunt eu! am răspuns fără să înțeleg prea bine ce.

      - Nu? Nu ești ovreică? Atunci poate ești jidancă...

       Nu știam ce să răspund. Nu cunoșteam cuvântul. Tăceam.

      - Morrrrgănștern?! Morrrrgănștern?!

      - Nu! Nu sunt eu! am răspuns înspăimantată. Nu sunt eu!

      - Ce nu ești tu? Nu ești Morgenstern?

      Fragmentul de mai sus, face parte din cartea intitulată Nu sunt eu, scrisă de marea noastră actriță, Maia Morgenstern. 

      Născută în zodia Taurului, pe 1 mai 1962, Maia provine dintr-o familie intelectuală de evrei, Usher Dusea și Sara Morgenstern. 

      Încă de mică, Maia a fost fascinată de lumea teatrului, preferând să meargă la spectacole în locul oricărei activități. Căutând pe Wikipedia, mi s-a părut interesant, faptul că numele său de familie, Morgenstern, ( care, în germană, înseamnă Luceafărul de dimineață) a fost un detaliu semnificativ pe care regizorul Mel Gibson l-a luat în considerare atunci când i-a atribuit rolul Fecioarei Maria, în filmul Patimile lui Hristos. 

      După ce am vizionat piesa de teatru cu același nume, Nu sunt eu, difuzată pe site-ul Editurii Litera, de Ziua Internațională a Cărții, am rămas profund impresionată de interpretarea Maiei, o actriță remarcabilă, care transmite foarte multe emoții. Cu naturalețea, dezinvoltura și vocea sa inconfundabilă, efectiv m-a fermecat și, la final, mi-am dorit să-i cumpăr și cartea, pentru descoperi mai multe aspecte despre viața talentatei actrițe. 

      Bineînțeles că nici cartea nu m-a dezamăgit, am citit cu mare drag și admirație, cele mai profunde gânduri, cele mai frumoase amintiri din copilăria, adolescența sau cariera dumneaei. Uneori chiar m-am regăsit în fetița „ slăbuță și miorlăită”, care a fost Maia în copilărie. 

      Deși Maia Morgenstern este una dintre actrițele mele preferate, nu am știut mare lucru despre viața ei personală, despre faptul că a fost căsătorită de două ori sau că este mamă a trei copii, despre care vorbește cu multă dragoste.

      Totodată, Maia evocă cu multă nostalgie, amintirea tatălui său, dezvăluindu-ne faptul că acesta a fost ateu și că l-a iubit foarte mult, având o relație foarte apropiată cu el.

      Despre mama ei, ne precizează că a fost matematician- informatician și ne vorbește cu multă duioșie, după cum reiese și din citatele de mai jos: 

      Avea mâinile foarte frumoase. În special unghiile. Nu era neapărat ceea ce se numește o femeie cochetă. Nu se farda, nu-și vopsea părul, nu fuma, nu pierdea vremea la cafele [...] Mâinile ei erau, pe rând, jucăriile mele. Sau învatatoarele mele. Sau cuibul meu.

      Mama. Semăn cu mama. Mă ceartă unii că nu-mi mai vopsesc părul.  

      - De ce te lași așa? Caruntă? Te îmbătrânește!

      - Poate. Dar în felul ăsta mă întâlnesc cu mama. În oglindă.

      Amintiri cu mătușa sa, Itta, sora mamei sale, medic primar pediatru și cu Clăruța, verișoara și buna ei prietenă, de la Botoșani sunt ilustrate, de asemenea, cu multă bucurie.  

      Maia ne povestește, cu mult drag, despre tradițiile și sărbătorile evreiești, pe care le respecta cu sfințenie. 

      Gânduri intime, cu mari încărcături emoționale, secrete din spatele cortinei și cele mai grozave întâmplări din viața artistei, veți găsi împărtășite în cele 200 de pagini ale cărții, pagini pe care le recomand, cu căldura, tuturor celor care o îndrăgesc pe minunata doamnă a teatrului românesc. 

 

 

 

 

 

 

      

„ Spune-mi cine sunt”- Julia Navarro

Titlu: Spune-mi cine sunt 

Autor: Julia Navarro

Data apariției: 2015, Editura Rao

Număr pagini: 956

      Spune-mi cine sunt de Julia Navarro, este o carte „ cu greutate”, atât la propriu, datorită numărului mare de pagini cât și la figurat, prin prisma evenimentelor istorice relatate. 

      Scriitoarea Julia Navarro, jurnalistă de origine spaniolă, este autoarea mai multor romane istorice precum Biblia de lut, Sângele nevinovaților sau Confreria Sfântului Giulgiu.

      Romanul Spune-mi cine sunt, este inspirat din relatările mamei și bunicii autoarei, referitoare la ororile și repercursiunile Războiului Civil din Spania.

      Titlul romanului nu este ceea ce pare. Personal, când am auzit prima data de numele acestei cărți, am crezut că este o carte de dezvoltare personală, nicidecum nu m-am gândit că ar fi genul de roman istoric. Nu sunt fană al acestui gen literar, dar acest roman m-a surprins plăcut, deși, după ce am început să citesc primele capitole, am fost puțin sceptică din cauza numeroaselor fragmente referitoare la politică și istorie. 

      Romanul o are în prim-plan pe Amelia Garayoa, un personaj controversat, care devine obiectul investigației strănepotului său, Guillermo, un tânăr jurnalist spaniol.

      Pentru Guillermo, povestea străbunicii sale, s-a dovedit a fi însă tot mai dificilă, cu fiecare descoperire pe care o făcea, mai ales că nu știa mai nimic cu privire la viața acestei femei, misterioase din punctul lui de vedere.

      Amelia Garayoa, acea misterioasă strămoașă a mea, fusese o romantică temperamentală, o femeie dornică de experiențe, constrânsă de obligațiile sociale ale epocii sale; puțin cam imprudentă și, fără doar și poate, stăpânită de o tendință clară către adâncul prăpastiei.

      Așadar, pentru a reconstitui trecutul Ameliei, Guillermo a fost nevoit să facă numeroase călătorii, în diverse țări, pentru a sta de vorbă cu persoane influente, care au cunoscut-o pe străbunica sa, în diferite etape din viața ei.

      Din relatarea celor două bătrâne doamne, rude directe cu Amelia, Laura și Melita, tânărul jurnalist a aflat că străbunica sa nu și-a iertat niciodată faptul că și-a abandonat fiul, pe Javier.

      Nu te poți întoarce în trecut ca să-l îndrepți, dar ea a resimțit întotdeauna această datorie. Nu a putut să o plătească niciodată, nu a știut cum.

      Verișoara preferată și totodată cea mai bună prietenă a Ameliei, Laura, i-a povestit lui Guillermo faptul că Amelia s-a născut în anul 1917, în timpul domniei regelui Alfonso, trecând împreună prin momente dificile, marcate de evenimente importante precum victoria republicanilor din 1931 și greva revoluționară din 1934.

      Melita, i-a oferit jurnalele Ameliei, cu ajutorul cărora Guillermo a aflat detalii despre familia și adolescența străbunicii sale. 

      De la Edurne, bătrâna servitoare, cea care a fost alături de Amelia încă din copilărie, am descoperim cum și de ce s-a căsătorit frumoasa spanioloaică cu Santiago.

      Nu-i puteam vedea chipul, dar nu mi-a fost greu să-mi imaginez că în momentul acela Amelia tocmai lua o hotărâre- să fie ea cea care avea să învingă împotrivirea lui Santiago ca să-și salveze familia de la dificultățile economice cu care se confrunta. Amelia era mare amatoare de romane. Se vedea pe sine ca pe eroinele din cărțile pe care le citea, iar părinții ei, fără să știe, îi dădeau ocazia să o dovedească. 

      Tot de la Edurne, am aflat că Amelia a fost comunistă, împărtășind idealurile revoluționare:

      Îi străluceau ochii. Părea să fi căzut în extaz când îmi vorbea despre Stalin și despre revoluție, și am știut că era o chestiune de timp, de zile, de ore până când Amelia avea să plece, dar în același timp, încercam să mă conving că nu era cu putință, că nu va îndrăzni să-l lase pe Santiago și să-și abandoneze fiul.

       Din istorisirea Laurei, am dedus că Amelia i-a părăsit într-adevăr pe Santiago și pe Javier, plecând în Franța, împreună cu Pierre, agent al spionajului sovietic. Prin urmare, frumoasa spanioloaică a fost instruită să devină agentă INO ( sectie a NKVD- ului), fără să-și dea seama, întrucât avea potențial, era distinsă, educată și se putea infiltra cu ușurință în mediile selecte. 

      Astfel, viața Ameliei a fost schimbată pentru totdeauna, fiind presărată cu întâmplări halucinante și cu o mulțime de primejdii. Din momentul în care a devenit spioană, cartea mi s-a părut tot mai interesantă, stârnindu-mi interesul și curiozitatea, până la ultima pagină.

      Pe măsură ce descopeream alături de Guillermo,  mai multe despre Amelia, eram din ce în ce mai impresionantă de acest personaj remarcabil, de suferința pe care a îndurat-o și de încercările prin care a trecut dar și de curajul, generozitatea și de ambiția acesteia. 

      De-a lungul misiunilor sale, Amelia a fost  iubită și apreciată de mai mulți bărbați, dar pe care dintre ei l-a iubit cu adevărat, a fost o altă curiozitate pe care am avut-o. Faptul că s-a folosit de acei bărbați pentru a-și atinge scopurile și abandonarea propriului copil, o transformă într-un personaj negativ dar prin chinurile, suferințele pe care le-a îndurat și binele pe care l-a făcut multor oameni, reușește într-un fel să își spele din păcate, cu toate că ea însăși nu s-a putut niciodată ierta.

      Intrigă, spionaj, dragoste și trădare. O poveste care se întinde din Spania Republicană până la Căderea Zidului Berlinului!

      

      

„ O mamă perfectă” - Aimee Molloy

     

      Cartea O mamă perfectă de Aimee Molloy, o aveam de mult timp în plan să o citesc dar abia luna trecută, de Ziua Mamei, am scos-o la lumină de pe raft și am reușit să o parcurg. Citind descrierea de pe copertă, am constatat cu surprindere, că romanul se încadrează la categoria thriller, lucru pe care nu l-am știut în momentul achiziției cărții, atrasă fiind probabil, la momentul respectiv, de titlul care suna interesant. Mă bucur că am făcut aceasta alegere, pentru că a fost cartea potrivita la momentul potrivit, mai ales că nu mai citisem un thriller de câteva luni bune.

      Scriitoarea reușește să creeze în acest roman de debut, o poveste captivantă, abordând tema maternității, din perspectiva unui grup de mămici, punând accent pe sentimentele și provocările ce vin la pachet odată cu experiența maternă.

      Grupul Mamelor din Mai, așa cum este acesta denumit, fiindcă mămicile au născut în luna menționată, a luat naștere la inițiativa unor mame din Brooklyn, care s-au înscris pe un website renumit și au început să se cunoască, ulterior, corespondând prin e-mail. Femeile din acest grup sunt cât se poate de diferite iar printre ele se numără și un bărbat casnic, pe nume Token, despre care lumea vorbește că ar fi gay. 

      Personajele cu rolul principal în desfășurarea acțiunii, sunt trei mame:

       Francie, este femeia cea mai încântată de ideea maternității, dornică mereu să fie pe placul celorlalți, care a pierdut mai multe sarcini, rămânând însărcinată după mai multe încercări de fertilizare în vitro.

      Colette - fata drăguță, cu părul castaniu- roșcat și prietenoasă, pe care o îndrăgește toată lumea- femeia perfectă care, aparent, îmbină cu succes cariera și viața personală.

      Și Nell, tipa dezinvoltă, foarte pricepută la  tehnologie, care se întoarce mai repede la serviciu din concediu de maternitate.

       Toate Mamele din Mai se străduiesc din răsputeri să dea impresia ca e teribil de ușor, dar nu te lăsa păcalită... Ușor nu e pentru niciuna dintre ele. 

      Atunci când mămicile se întâlnesc pentru a petrece o seară în oraș, fără bebeluși, copilul lui Winnie- frumoasa și celebra actriță dintr-un serial tv de succes-  este răpit chiar de sub nasul bonei. Cine este vinovat pentru această fapta teribilă? Celelalte trei mămici își vor uni forțele și vor decide să facă tot ce le stă în putință pentru a-l găsi pe bebelușul dispărut.

      Nu renunțăm decât atunci când nu vom mai avea încotro... decât atunci când vom fi sigure că am facut tot ce ne-a stat în puteri, să-l aducem înapoi, acolo unde îi este locul: în siguranță, lângă mama lui.

       După acest eveniment tragic, fetele din gașca mamelor realizează cât de puțin se cunosc, de fapt, una pe cealaltă. Tot ce știu, de exemplu, despre Winnie, este că e o mamă care își crește singură copilul și că este predispusa la depresie.  Habar n-aveau că a fost o celebritate, de faptul că fusese harțuita sexual sau de moartea mamei sale într-un accident bizar. Toate astea le-au aflat pe urmă, de la televizor. 

      Fiind la rândul meu mamă, cartea a avut un impact și mai mare asupra mea, m-am identificat de multe ori cu personajele, cu temerile, emoțiile și sentimentele care se regăsesc, la un moment dat, în sufletul fiecărei mame.

      Cartea a apărut în 2018, la editura Litera, în colecția Buzz Books. Număr pagini: 375.

” Învăluiți în ploaie” - Charles Martin

„ Un proverb spune că ploaia de dimineață nu ține mult. Aceasta este, într-un anume sens, povestea captivantă pe care Charles Martin ne-o pune în față în noul său roman, ce are capacitatea de a schimba vieți: povestea tranziției remarcabile, aproape magice, de la ceața mohorâtă la strălucirea soarelui, de la umezeală la căldura tihnită, de la disperare la fericire, de la condamnare la răscumpărare... Citiți această carte și fiți martorii răsăritului de soare. ”

- John Dyson

      Învăluiți în ploaie, de Charles Martin, este un roman spiritual, care îți atinge corzile sensibile ale sufletului și te invită la meditație. Nu e genul de roman care să te țină cu sufletul la gură, dar autorul reușește să mențină, totuși, cititorul ancorat în poveste prin emoția pe care o transmite.

      Acțiunea cărții se petrece într-un oraș din Alabama, avându-l în centru pe Tucker, un tânăr în vârstă de treizeci și trei de ani, care se întoarce în locul unde a copilarit, după o perioadă de șapte ani, timp în care a colindat lumea întreagă, dedicându-se întru totul profesiei sale de fotograf.

      Însă, întoarcerea acasă, îi provoacă lui Tucker amintiri neplăcute din copilăria sa, despre tatăl său violent și despre fratele lui, Mutt, pe care l-a lăsat de izbeliște, înainte să plece, într-un spital de boli mintale. Doar amintirea lui Miss Ella, negresa bătrână și mărunțică, care a avut grijă de el și de fratele său când erau mici, îi mai conferă alinare, vocea acesteia plină de dragoste și de vorbe de duh, răsunându-i mereu în minte.

      Miss Ella m-a învățat cum se scrie dragoste și niciodată n-am uitat. Se scrie T-I-M-P.

       Personajul lui Muttt și descrierea atmosferei din spitalul de psihiatrie, mi-au adus aminte de romanul clasic al scriitorului american Ken Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci, pe care l-am citit anul trecut și mi-a rămas întipărit în minte pentru ca m-a emoționat foarte tare. Metodele de tratament practicate asupra pacienților, precum terapia cu electroșocuri, mi s-au părut, ca și în romanul lui Kesey, la fel de incredibile, acestea adâncind și mai mult boala pacienților, nicidecum să o trateze.

      Doctorul care se ocupă de Mutt, nu îi dă acestuia aproape nicio șansă de vindecare, având în vedere un diagnostic cât se poate de complicat: amotivațional, asocial, hiperactiv, paranoic și cu un comportament posibil violent. Cu toate acestea, Mutt reușește să evadeze din spital, în speranța de a găsi rădăcina problemelor sale.

      Când Tucker o reîntâlnește pe Katie, prietena sa din copilărie, care a fugit împreună cu băiețelul său, Jase, de soțul ei violent, alte amintiri ies la suprafață și ghidat de glasul lui Miss Ella, Tucker decide să-i protejeze cu orice preț. 

„ Iubirea e o alegere. E o decizie pe care o iei...Dragostea se revarsă ca un râu în, prin și din fiecare om. Dacă încerci să-i pui opreliști, va continua să șerpuiască, până va da de o altă inimă și tot va răzbate. ”

     Dacă vor reuși cei doi frați să depășească traumele din trecut, dacă dragostea va învinge ura, vă las pe voi să descoperiți. După ce am citit Muntele dintre noi și Când greierii plâng , Charles Martin nu m-a dezamăgit nici cu această carte. Abia aștept să citesc și celelalte scrieri de-ale sale.

      Romanul a apărut în 2010, la editura Kerigma, având 337 de pagini.

” Iubita comandantului” - Pam Jenoff

      

      Iubita comandantului este cartea care mi-a ținut companie la finalul săptămânii trecute. Nu am mai citit nimic de la această autoare până acum și m-am bucurat să descopăr o poveste scrisă pe placul meu, genul de ficțiune despre război împletită cu romantism.

      

      Cartea este relatată la persoana întâi, din perspectiva personajului principal, o tânără evreică pe nume Emma. În primele paginile ale cărții, Emma ne povestește cum l-a cunoscut pe soțul ei, Jacob și cum a plecat din casa modestă a părinților ei, pentru a începe o nouă viață alături de bărbatul iubit, în casa maiestuoasă a părinților acestuia.

      Începutul războiului, când Germania invadează Polonia, ruinează planurile celor doi soți. Jacob pleacă pentru a se alătura mișcării de rezistență iar pentru a-și ascunde identitatea, Emma este nevoită să se mute cu mătușa elegantă a soțului său din Cracovia, Krysia Smok, catolică practicantă și luptătoare loială a mișcării partizanilor.

      Așadar, sub noua denumire de Anna Lipowski, orfana ariană din nord-vestul Poloniei, Emma își face debutul în societate alături de Lukasz, băiețelul marelui rabin din Lublin, pe care îl prezintă drept fratele ei. Astfel, tânara Ana face cunoștință cu comandantul nazist Gregor Richwalder, care îi propune să lucreze ca asistenta sa personală, la sediul Guvernului General Nazist din castelul Wawel. 

      Acceptând această slujbă, Anna e conștientă de faptul că e ca și cum ar intra în cușca leilor, punând în pericol atât siguranța ei cât și pe a tuturor celor apropiați. Pe de alta parte, asumându-și aceste riscuri, va avea ocazia perfectă de a se apropia de comandant și de a fi de ajutor mișcării de rezistență, furnizându-le informații prețioase care ar putea opri crimele și i-ar putea salva părinții închiși în ghetou, aflați în pericol de a fi deportați sau chiar uciși. 

      Însă, atracția pe care o simte fata pentru comandant, îi îngreunează misiunea și îi pune la îndoială decizia luată. Ea este permanent măcinată de consecințele faptelor și acțiunilor sale. În sufletul Emmei, se nasc sentimente contradictorii pentru cei doi bărbați. Deși îl iubește enorm pe Jacob, nu poate să nu se întrebe cum ar fi fost dacă nu ar fi plecat, dacă o punea pe ea pe primul loc și nu cauzele în care credea. Iar pe Gregor, pe de o parte  îl urăște pentru ca e nazist si se face vinovat pentru tot ce li se întâmplă evreilor iar pe de altă parte, simte că îl iubește, pentru că îi face plăcere compania  sa și se simte dorită, importantă.

- Întotdeauna ai de ales, Emma! spune Krysia. Trebuie să ne asumăm răspunderea pentru faptele noastre. Doar așa putem evita să devenim victime. Doar așa ne putem păstra demnitatea. 

      Misiunea Emmei devine de o importanță supremă, când un grup de luptători pentru rezistență este prins de naziști și atunci ea este nevoită să afle cât mai repede informațiile și apoi șă-și încheie misiunea pentru a nu fi deconspirată. Dacă va reuși sau nu să-și ducă la bun sfârșit planul, vă las pe voi să descoperiți.

      Cartea a apărut la editura Litera, fiind primul volum tradus dintr-o serie. Nr. pagini: 352

” Contesa din Toscana”- Dinah Jefferies

      

      Dintre cărțile autoarei Dinah Jefferies, pe care le-am citit ( Soția plantatorului de ceai, Fiica negustorului de mătase și Înainte de ploi ) preferata mea a fost Inainte de ploi, un roman fascinant despre cultura indiană. Talentul scriitoarei de a împleti narațiunea cu descrierea într-un mod uimitor, m-a ajutat să îmi imaginez cu ușurință locațiile de vis sau peisajele încântătoare din scrierile ei.

      Romanul Contesa din Toscana, deși abordează un subiect diferit față de celelalte romane ale autoarei - cel de-al Doilea Război Mondial - păstrează totuși acelasi tipar din punct de vedere al descrierii. Așa cum ne-a obișnuit, autoarea ne înfățișează locuri și peisaje magice, ne oferă amănunte despre deliciile culinare tradiționale, care par apetisante chiar și în vremurile de război. După ce am terminat de citit cartea, am căutat pe internet și am descoperit informații interesante și fotografii superbe despre satele fortificate din Toscana și orașele italiene de unde s-a inspirat scriitoarea.

     

       Acțiunea se petrece în anul 1943, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial când Italia este ocupată de Germania. În centrul narațiunii avem două femei cât se poate de diferite dar care acționează sub același imbold, acela de a-și apăra patria cu orice preț. 

      Maxine, cetățeană americancă dar de origine germană, lucrează ca agent special pentru Aliați  și are misiunea de a intermedia legătura dintre membrii Rezistenței italiene și britanici. Astfel îl întâlnește pe Marco, unul dintre partizani, de care începe să se îndrăgostească chiar dacă și-a propus să nu cadă pradă sentimentelor niciodată. 

Nu era obișnuită cu acest fel de foame, își promisese să nu se îndrăgostească niciodată și văzuse mereu căsătoria ca pe o capcană. Iubirea era cea mai sigură cale de prăbușire pentru o femeie.

      Sofia locuiește în Castello de'Corsi, un sătuc medieval cu priveliște spre dealurile minunate ale Toscanei, împreună cu soțul ei Lorenzo, pe care îl iubește foarte mult.

 Și amândoi știau că acel contact uman, legătură, iubire, oricum voiai să-i spui, era singurul lucru care avea să-i ajute să reziste.

     Prin intermediul lui Maxine, Sofia primește o scrisoare de la mama ei, care îi cere să se alăture mișcării partizanilor. Cele două femei trec prin întâmplări și situații neprevăzute fiind nevoite să facă alegeri dificile care le schimbă concepțiile despre viață și le marchează pentru totdeauna.

     În vremurile de război, granița dintre bine și rău nu este foarte bine delimitată și de multe ori trebuie să alegi răul cel mai mic. Uneori moartea survine, ca o ironie a sorții și în cele mai neașteptate momente.

      Contesa din Toscana nu este genul de carte care cu acțiune alertă, care să te țină cu sufletul la gură. Cu toate acestea, autoarea a reușit să mă acapareze pe partea emoțională, empatizând cu cele două eroine pe care le-am admirat pentru curajul și devotamentul de care au dat dovadă.

     

- Nu crezi că dragostea poate să compenseze pentru oroarea războiului măcar puțin? a întrebat ea.

      - Spune-mi tu. Poate? 

      - Vreau să cred că da.

- Este oare posibil să iubești când lumea a devenit atât de întunecată?

      Cartea a apărut la editura Nemira, în noiembrie 2020 și face parte din colecția Damen Tango. Nr. pagini: 384